Definitie cultivare dex98

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face crească, se dezvolte. ♦ A căuta câștige sau mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.